ALTFEL . info

Spune lucrurilor pe nume, cu patima dar fara mânie !


Prima pagina

Magazin Militar
Observator
Insomnii
Calator
Anunturi
La Gura... Humorului
Psihologie


       

Din _ã_at nu poţi face statui de porţelan!



Mai mulţi prieteni mi-au trimis diverse articole în care sunt exprimate poziţii faţã de acţiunea, în mod evident, orchestratã de la nivel guvernamental, împotriva militarilor şi a pensionarilor militari. Unu din ei zicea: “Aşa ne trebuie dacã i-am aşezat pe toţi neisprãviţii în capul bucatelor, în decembrie ’89, în loc sã-i bãgãm în lanţuri”. Corect, aş zice.
Un altul se întreba, retoric, “de ce nu cer guvernanţii şi societatea civilã sã se micşoreze lefurile militarilor atunci când umblã ei cu apa pânã la gât, ca sã salveze oamenii prinşi de inundaţii?”. Altul îşi manifesta nemulţumirea faţã de faptul cã nici unul dintre militarii cãrora le place sã fie consideraţi “capii oştirii” nu zic nici pâs. Aici mi-am permis sã adaug câte ceva. Cum sã zicã aceşti oameni ceva, când ei fac politicã? Nu le permite legea? Aşi! Dacã nu le-ar fi permis, nici X-ulescu, nici Y-ãlan n-ar fi ajuns parlamentari ai unor partide a doua zi dupã ce n-au mai fost “capi ai oştirii”. Cã, doar, partidele nu sunt societãţi filantropice sã ofere posturi parlamentare unor oameni care n-au fãcut nimic pentru ele!
Ba, dacã nu mã-nşalã memoria, şi nu mã-nşalã, chiar dacã e ea de genul feminin, unul dintre ei a ajuns parlamentar chiar înainte de a pleca din Armatã! Aşa cã, cine crede cã vreun “cap al oştirii” va mişca vreun deget, atunci când subalternii lui sunt cãlcaţi în picioare de toţi neica nimenii, se înşalã amarnic. Iar politicienii asta vor, “capi ai oştirii buni de şters pe bombeu”. Dacã n-ar fi vrut, le-ar fi interzis prin lege sã intre în politicã vreo câţiva ani buni dupã plecarea din Armatã. Evident, ar fi trebuit sã le compenseze într-un fel aceastã interdicţie. Pãi, de ce credeţi cã vor ei sã micşoreze soldele militarilor? Ca sã poatã militarii sã facã politicã pentru a supravieţui! Desigur, acţiunea politicienilor este favorizatã şi de tãcerea Armatei, în frunte cu “capii oştirii”. Care, ştiu ei de ce tac!
Dar, iertatã-mi fie întrebarea pe care o adresez iubiţilor mei colegi oripilaţi de ceea ce se întâmplã cu Armata românã-aţi auzit pe undeva cã din _ã_at s-ar putea face statui de porţelan!?!

02.06.2009