În “Adevãrul” de astãzi, 01.10.2008, apar douã articole. Unu semnat de Andrei Pleşu, care ne face albie de porci cã nu ne pricepem la concepte artistice dar ne luãm de expoziţia organizatã de Institutul Cultural Român la New York. Aia cu porcul cu zvasticã-n cur. Am scris şi eu acolo un comentariu în care îl invitam, politicos, sã citeascã “Comunismul marilor anticomunişti” şi îl rugam sã revinã cu muştruluiala dupã ce-l citeşte, cã s-ar putea sã-şi schimbe pãrerea. Deşi l-am trimis de douã ori, comentariul meu nu a apãrut. De unde am tras concluzia cã cenzura a fost, într-adevãr, înlãturatã. Acum este absolut liber sã se publice…ce vrea muşchiu lu conu Pleşu. Ce-l deranjeazã pe ‘mnealui, poate sã mai aştepte, cã d-aia e libertate deplinã. Adicã, eşti liber sã aştepţi. Probabil cã-l şucãreşte chestia cu anticomunismul. S-o fi simţit cu vreo muscã pe cãciulã!? Imi pare rãu pentru el, cã ar fi avut şansa sã afle care e deosebirea între o salã de expoziţie şi wc-ul de acasã.
În cel de al doilea articol, cineva-nu ştiu cine, cã eu nu mai ţin minte nici chestiuni importante, darãmite…-se vãicãrea cã arta a fost târãtã în scandaluri de televiziuni. Fãcea referire la vreo trei expoziţii cãrora le zicea artistice. Aia în care Românica apare ca floarea aia de-i zice în popor “aia a ţigãncii”, aia în care Iuda se masturbeazã taman când sã moarã şi încã una, la fel de artisticã. I-am scris şi ãstuia, dar şi ãsta e ruşinos, nu lasã comentariile care-l deranjeazã. I-am zis cã arta nu poate fi târâtã în scandaluri ci numai ceea ce este scandalos poate fi atras în scandaluri. I-am mai zis cã dacã ceea ce au expus ãia acolo se numeşte artã, atunci înseamnã cã şi WC-urile publice şi bordelurile sunt, de fapt, sãli în care sunt expuse lucrãri artistice. Uite, acuma când scriu realizez cã, poate, bãieţii ãştia aicea bat. Sã fie finanţate aceste stabilimente de Ministerul Culturii! Greu mi-a mai cãzut fisa!
Dea dracu, “Adevãrule”, sã mai îmi cenzurezi comentariile lipsite de jigniri, cã mai îmi fac 57 de bloguri şi vã bãlãcãresc ca la uşa cortului. Adicã, artistic, nu?!
