ALTFEL . info

Spune lucrurilor pe nume, cu patima dar fara mânie !

Victoria fãrã de glorie a cavalerilor

Imi dau seama cã mã bag într-o chestiune în care pot fi fãcut ferfeniţã pentru simplul motiv cã nici n-aş fi în stare sã dau o definiţie a cavalerismului, dacã m-ar lua unu repede. Cãci, chiar, ce mai e şi cavalerismul ãsta? Unii dintre noi, care au apucat sã trãiascã şi în vremuri apuse pentru foarte mulţi alţii, ar putea sã spunã poveşti din care ai putea înţelege cam ce-ar fi cavalerismul ãsta. Ai putea sã înţelegi, dacã ai fi în stare şi dacã ai vrea! De ce am fãcut aceastã distincţie? Pentru cã existã, în mod evident, douã categorii de “neînţelegãtori” ai cavalerismului.

Prima categorie-cei ce nu pot. Sãrmanii, nu pot pentru cã niciodatã nu le-a ieşit în cale o atitudine pe care ei sã o perceapã ca fiind caracteristicã unui cavaler. Pentru cã, degeaba ţi se povesteşte la şcoalã, sau citeşti în dicţionar, dacã nu te “pãleşte” nimic real care sã te ajute sã-nţelegi ce-i aia cavalerism. Cãci a fi cavaler nu înseamnã, sau nu se reduce, la a pupa mâna unei duduci, sau a-ţi scoate acoperãmântul de pe cap atunci când îi pupi mâna. Acel cavalerism este un alt cavalerism decât cel la care vroi eu a mã referi acum. Acela este cavalerismul de scenã! Cavalerismul la care mã refer eu este acela care a impus conduite numai prin propriul exemplu, fãrã sã apeleze la forţã pentru a le impune, şi a generat legi universal acceptate, chiar dacã, tot universal, sunt şi incãlcate. Printre ele, legea în virtutea cãreia pe prizonierul de rãzboi nu-l împuşti, nu-l schingiuieşti. De ce? De unde vine aceastã regulã? Din conduita cavalerilor! Cãci un cavaler nu-l mai loveşte niciodatã pe cel ce s-a predat, chiar dacã, pânã în clipa aia, se bãtuse cu el cu înverşunare. De ce nu-l mai loveşte? Pentru cã nu poate, şi asta este ceea ce-l deosebeşte pe cavaler de restul lumii. El, spre deosebire de majoritatea muritorilor, nu poate sã mai dea într-un om care a ridicat mâinile în sus şi care, astfel, recunoaşte fie faptul cã şi-a dat seama cã dreptatea pentru care se bãtea nu era de partea lui, fie faptul cã “argumentele” adversarului erau mai puternice. N-am spus întâmplãtor “argumentele”, şi n-am spus “armele”, pentru cã „armele“ sunt doar un caz particular al „argumentelor“. Iar când zic cã el “nu poate” sã-l mai loveascã pe cel ce s-a predat nu mã refer la faptul cã l-ar fi lãsat puterile! Nu! Este acel “nu poate” care vine din interiorul lui şi pe care eu nu-l pot explica. Este o manifestare a felului lui de a fi, a modului în care l-a “lucrat” pe el Dumnezeu. El “nu poate”, în timp ce alţii atât aşteaptã, sã-l vadã pe adversar în genunchi, ca sã-i sarã cu bocancii pe grumaz. Vai lor, sãrmani viermi!

A doua categorie-cei ce nu vor. Aş putea zice cã aceastã categorie am introdus-o dintr-o lipsã de cavalerism a mea. Adicã, am introdus-o din rãutate. Rãutatea de a nu le permite celor care, deşi ei nu sunt cavaleri doar pentru cã nu sunt în stare, totuşi îşi imagineazã cã ei nu sunt cavaleri fiindcã nu vor. Celor care cred cã ei sunt duri pentru cã “aşa vrea muşchiul lor”. Am introdus aceastã categorie, de fapt, pentru cei care manipuleazã aceste sãrmane fiinţe. Doar ca sã nu-şi imagineze cã ne prostesc. Nu! Staţi liniştiţi! Noi ştim cã voi nu sunteţi cavaleri pentru cã nu v-a hãrãzit Cel de sus sã vã ridicaţi mai sus de nivelul moluştei. Din pãcate, nefiind voi moluşte naturale, nu aţi înţeles cã pânã şi la moluşte existã un cavalerism, dar acela este “cavalerismul moluştelor”.

Ce legãturã este între acest articol şi titlu? E aproape L.M.C. rãspunsul. Victoria aparţine cavalerilor, cãci numai ei au impus ceva prin simpla lor atitudine, fãrã sã oblige pe nimeni cu nimic. Gloria? Gloria este efemerã şi ea aparţine, în zilele noastre, celor incapabili de cavalerism. Lor le aparţine Gloria!?! Gloria…cui?

Notã explicativã:
L.M.C=1) La Mintea Cocoşului-pentru persoane de genul masculin; 2) La Mintea Curcii-pentru persoane de genul feminin.

20.03.2009