ALTFEL . info

Spune lucrurilor pe nume, fara mânie si fara patima !


Prima pagina

Magazin Militar
Observator
Insomnii
Calator
Anunturi
La Gura... Humorului
Psihologie


       

Conspiraţia prafului de puşcă

În prima parte a domniei, regele Iacob I al Angliei (1603-1625) a avut parte de mai multe comploturi, puse la cale de militanţii catolici nemulţumiţi de atitudinea sa faţă de biserica catolică. Dintre acestea, cel mai periculos a fost aşa-numitul "complot al prafului de puşcă" din 1605.

Guy FawkesComplotiştii urmăreau să arunce în aer clădirea Camerei Lorzilor şi să ucidă astfel pe rege şi pe lorzi, dar şi pe membrii Camerei Comunelor care s-ar fi aflat acolo. Conjuraţii erau gentilomi. Cel mai cunoscut dintre ei, Guy Fawkes, învăţase în timpul campaniei din Flandra meşteşugul de a săpa tranşee şi tuneluri. Ca să-şi ducă planul la bun sfârşit, complotiştii au închiriat o casă din pivniţa căreia urmau să sape un tunel până în apropierea clădirii Parlamentului. Din întâmplare, au descoperit o încăpere situată exact sub Camera Lorzilor. Era taman ceea ce le trebuia, fără să mai fie nevoie să sape vreo galerie. Aşa că au adus în cameră o mulţime de butoiaşe cu praf de puşcă pe care le-au acoperit cu vreascuri, aşteptând momentul prielnic.

Atentatul ar fi reuşit cu siguranţă dacă conspiratorii nu i-ar fi avertizat pe câţiva dintre partizanii lor să fie pregătiţi ca, imediat după explozie, să declanşeze răscoala. Unul dintre cei care au aflat de conspiraţie a considerat însă că este de datoria sa să informeze stăpânirea. Astfel, la 5 noiembrie 1605, Guy Fawkes a fost arestat şi executat. O dată cu el au pierit şi ceilalţi complici.

Complotul prafului de puşcă are şi o parte amuzantă. Se spune că, de atunci, într-o anumită zi a anului, câţiva militari din garda palatului coboară în pivniţele parlamentului, luminând cu lămpaşe de ulei fiecare colţişor spre a vedea dacă nu cumva se ascunde, pe undeva, ceva suspect. Dacă e să dăm crezare spuselor scriitorului Rath-Vegh Istvan, ceremonialul acesta ciudat s-a păstrat până în zilele noastre. Chiar şi lămpaşele de ulei ar fi aidoma celor de acum câteva sute de ani. Cu toate că întreaga pivniţă este inundată de lumina becurilor electrice, soldaţii îşi aprind lămpaşele şi cercetează cu atenţie fiecare ungher. Culmea, nimeni nu râde de zelul lor!

Dumitru Roman