Adeseori, tinerii pun celor mai în vârstă, care au activat în acelasi domeniu în care se manifestă si ei, întrebări legate de specificul muncii lor. Iar cei mai în vârstă încep si le explică. Le dau detalii, fac conexiuni logice, identifică puncte de sprijin, găsesc repere, prefigurează continuări, s.a.m.d. Uneori, acei tineri sunt entuziasmati văzând ce li se răspunde si îsi imaginează că acei oameni mai în vârstă trebuie să fi fost un fel de zei pe vremea când activau, din moment ce stiau atât de multe si întelegeau atât de bine ceva ce ei nu prea stăpânesc.
Astăzi, voi comite un act de trădare. Voi trece în tabăra tinerilor si le voi divulga că, atunci când erau la fel ca ei, nici “bătrânii” de acum nu prea stiau si nu prea întelegeau. Ba, uneori, întelegeau chiar mai putin decât înteleg acei tineri acuma. Numai că, între timp, se pare că toată nestiinta si neîntelegerea lor, acumulate de-a lungul timpului, s-au înghesuit, as zice, în ei si s-au transformat, cu timpul, în…întelegere. Esential este să-ti pui întrebări, chiar dacă atunci când ti le pui nu găsesti răspunsurile pe loc.
Dacă cineva se simte deranjat de trădarea mea, este rugat să nu se deranjeze degeaba. Eu nu m-am trădat decât pe mine însumi. In ceea ce-i priveste pe altii,….
