M-a pus dracu (nu vi se pare că ăsta cam îmi dă târcoale în ultima vreme!?!) să intru în discutie cu un tip care are preocupări artistice aprofundate. N-am avut ce face si i-am spus că îmi place Van Gogh. “Da de ce vă place?” m-a întrebat el, scurt. “Păi, îmi place pentru că nu are linii drepte si îmi plac si culorile lui” i-am zis eu. “Adică?” a insistat el. “Păi, de exemplu “Cafenea noaptea” mi se pare deosebit de frumoasă si-mi face o plăcere deosebită când o privesc” am răspuns eu, sovăielnic. “Nu!”, zice el, “Nu asa. Spuneti-mi cu argumente critice de ce vă place” a continuat el atacul. “Domnule,” am îngăimat, “de unde atâtea argumente critice? Păi, eu sunt un simplu consumator de frumos. Ca si la mâncare, pot să zic la final “vai ce mi-a plăcut mâncarea asta!” dar nu vă pot spune de ce. Si, pentru publicul larg, cred că nici nu este important mai mult decât atât. Eu cred că opera de artă este acea operă în prezenta căreia te simti altfel decât în mod obisnuit. Iar pe mine, picturile lui Van Gogh mă fac să mă simt altfel decât mă simt în mod obisnuit”. Cam lungă peroratia mea, dar cetăteanul m-a ascultat atent si mi-a mai dat si dreptate. A adăugat, totusi, în final, un “Credeam că doriti să aprofundati acest aspect si să-mi oferiti niste argumente la care, poate, nu mă gândisem eu”.
Discutia s-a terminat dar mi-a lăsat un “cui” în cap, cum se zice. Si m-am tot întrebat de ce îmi place mie Van Gogh, până când mi s-a părut că am găsit si răspunsul, care era, bine-nteles, în mine, dar asa de bine îl ascunsesem încât nici eu însumi nu-l mai găseam. Eu am avut ceva legături, relativ îndelungate, cu navele. Pentru o perioadă mai scurtă, am avut legături chiar si cu proiectarea navelor. Păi, stiti ce este o navă? O “îngrămădeală” de linii curbe. Nici măcar o linie dreaptă! Doar cu titlu auxiliar se folosesc niste linii drepte, în proiectarea si în constructia navelor. Ca si lucrările lui Van Gogh, nava este alcătuită numai din linii curbe. De ce? Păi, răspunsul e simplu. Nava este alcătuită din linii curbe pentru că este…fiintă, iar fiintele nu au linii drepte. Nu mă credeti, nu?! Atunci vă trimit la natiunea recunoscută ca fiind cea mai “maritimă”, si anume natiunea engleză. Este recunoscută asa pe baza istoriei, traditiei si realizărilor maritime ale acestei natiuni. Ei bine, această natiune foloseste trei pronume personale. Ca înlocuitor pentru “bărbat”, adică masculinul de la “om”, foloseste pronumele personal “HE”. Pentru “femeie”, adică femininul tot de la “om”, foloseste pronumele personal “SHE”. Absolut pentru tot ce altceva mai miscă sau nu mai miscă în lumea asta, natiunea engleză foloseste ca înlocuitor pronumele personal “IT”. Adică, si boul, si vaca, si scaunul, si păpădia, si tot ce mai vreti este “IT”, nu este nici “he”, nici “shi”. Adică, pe româneste ar veni că nici boul nu este “el” si nici vaca nu este “ea”, ci amândoi, sau amândouă…dobitoacele, sunt “it”, care în româneste se traduce fie prin el, fie prin ea. Cu o singură exceptie! Natiunea engleză, când vine vorba de navă-adică de “ship”-foloseste ca înlocuitor pronumele personal “SHE”.
Ei? Ce vă zisei mai sus oleacă? Io-te, d-aia îmi place mie Van Gogh. Din păcate, n-apucai să-i explic acelui critic de artă. Că, să fi văzut ce teză de doctorat scotea!
