“Ce-ţi veni?” am fost întrebat. “De unde până unde te apuci tu să dai sfaturi fetelor?” a urmat. “Ai fost tu fată vreodată şi te pricepi?” a fost “lovitura” finală.
Adevărul este că m-a incitat titlul unei cărţi pe care am zărit-o zilele astea pe tarabe. “Cum să-ţi înţelegi soţul” se intitula. Am bănuit că tot un soi de sfaturi sunt, poate mai bine dezvoltate, cu argumentaţii pentru fiecare în parte, cu studii asupra comportamentului soţilor, etc. N-am răsfoit-o, am rămas la stadiul de “îmi imaginez că…”. Si totuşi îmi asum riscul de a formula câteva sfaturi pentru fiinţele “cu soţ”. Am pus ghilimele pentru a nu crede cineva că sfaturile mele ar fi valabile numai din două-n două, adică numai pentru fiecare a doua dintre fete. Dar ce zic eu “sfaturi”! Căci e prea mult spus. E vorba de un singur sfat.
Fetelor, dacă vreţi să vă aveţi bine cu soţul, preluaţi şi voi măcar una dintre îndeletnicirile lui băieţeşti! De exemplu, uitaţi-vă la meciurile echipei lui favorite şi suferiţi alături de el. Sau, bucuraţ-vă! Oricum, să nu vă pună dracu să vă bucuraţi de succesul altei echipe! Sau…jucaţi table cu el! Nu credeţi în efectul benefic al jucatului de table!? Atunci vă recomand cu căldură să citiţi romanul “FLUTURII ALBI MOR SPRE SFARSITUL VERII” de Alexandru Struţeanu. Făceţi-o măcar din două motive simple. Unu ar fi numele autorului-Alexandru STRUTEANU. Este că sună fain?! Al doilea ar fi chiar titlul romanului. Ia ziceţi-vă în gând, cu privirea pierdută-n zare: “FLUTURII ALBI MOR SPRE SFARSITUL VERII”. Ce poate fi mai minunat!? Ei, dacă v-am convins cu aceste două argumente, atunci veţi descoperi în acel roman un personaj de genul feminin care…juca table. Un personaj care era tare iubit, tocmai pentru că juca table. Mă rog, dacă nu mă înşeală memoria (l-am citit acum vreo 30 şi ceva de ani!), parcă era şi puţin peltic acel personaj, dar nu pentru asta era iubit ci pentru că juca table.
Dacă nu găsiţi o motivaţie serioasă pentru preluarea unor “apucături” băieţeşti, vă ajut eu spunându-vă că, preluându-le, nu aţi face decât să vă purtaţi aşa cum fac şi băieţii. Căci şi ei preiau unele comportamente specific feminine. Nu i-aţi văzut niciodată gătind ceva? Nici măcar un…ceai? Păi, forma lungă a verbului “a găti” este “gătire”, iar “o gătire, două gătiri” este de genul feminin. Nu l-aţi văzut niciodată legănându-l pe ăla mic în braţe? Păi, legănarea asta ce este dacă nu tot o pornire feminină?!
Fetelor, ascultaţi-mă pe mine, care n-am fost niciodată fată! Dacă vreţi să vă aveţi bine cu soţul, jucaţi table cu el! Ce faceţi dacă nu ştie el table?! Mi-l pârâţi mie, ca să-i explic eu ce pierde, apoi vă apucaţi şi-l învăţaţi table, ca să puteţi să vă manifestaţi “apucătura” ce vă va aduce fericirea în cuplu.
*********
Nu ştiu ce să fac cu aceste rânduri. Unde să le public? Căci, deşi par a avea caracter umoristic, nimic nu este ironie sub haina aparent ironică. Voi ţine cont că le-am scris noaptea, aşa că… la INSOMNII cu ele!
