Dacă n-aţi văzut “Bocceluţa”
Cu Peter Finch tată,
Păcat!
Sunteţi săraci, nu fiindcă n-aveţi.
Sunteţi săraci fiin’că nu ştiţi
Ce înseamnă să fii tată de fată.
Duceţi-vă, Lume, să vedeţi “Bocceluţa”!
Atunci o să fie pace pe Pământ.
Sau război? Dracu ştie!
Că poate vă luaţi la bătaie
Că voi sunteţi mai grozavi.
Aş da un premiu pentru o lege
Care să interzică mamelor
Să-şi crească fetele.
Lăsaţi-i pe taţi să vă crească fiicele,
Femei!
Este tot ce puteţi face mai bun,
După ce ne-aţi sădit şi udat şi crescut.
Uitaţi-vă la noi cum trăim
Fiecare secundă a fiicei noastre.
Oricum, vom trăi destul de puţin!
Si-aşa nu-i nevoie de noi
După ce nu mai avem fete-copii.
25.08.1990 undeva departe,departe
Gandind in gand, departe
Si când te gândeşti
Că puteam călări un cal minunat!
Da, îmi veţi spune,
Dar şi noroiu-i “nature”.
Maybe, dar eu miros a ulei de maşină.
Mi-e dor de un cal ne-nşeuat,
Si de strugurii stafidiţi de prin vii
Când mă duceam cu Mitică-alu’ Ristea
Pe dealul plin de copii.
M-aş duce în New-Zeelanda
Să pasc oi şi să zac,
Da mă-ntreb cum m-aş înţelege cu ăia
Că nici cu ăştia, ai mei, nu prea reuşesc.
Dracu să-i ia, pe toţi şi pe toate,
Le dai bună ziua şi zic că eşti beat.
Or fi şi ei obosiţi.
Da’ măcar puţin bun simţ n-ar strica.
Mi-e o sete nebuna şi mă-ntreb:
Oare să fi avut dreptate Nostradamus, nebunul,
Că din Orientul Mijlociu ni se vat rage?
Staţi, bă, cuminţi că nu vă dă nimeni pomană!
Mă duc să mă culc
Că la noapte intru în tură.
N-am zis eu, da îmi place:
“Pe Pământ avem de toate
Si noroi şi libertate…”
M-aş duce acasă că ăştia
Nu au nici mici şi nici zaibăr.
Dar mă doare în suflet c’ai mei
Nu au nici măcar ce au ei.
Mă-ntreb ce ziceam eu de eram nevastă-mea!?
Probabil m-aş fi părăsit în primele zile.
Da mă-ntorceam
Că aici…e mai cald.
