Atâta vreme cât le merge bine, sistemele nu suportă oamenii cu personalitate, dedicati profesiei, nesantajabili, cu autoritate morală evidentă în rândul celorlalti, cu opinii clare, cu coloană verticală. Fie îi înlătură, fie îi pune “la colt”, legati de mâini si de picioare si cu un călus în gură. In ce constă paradoxul? In faptul că atunci când simt că li se miscă pământul de sub picioare, sistemele întind ghiara si se agată de acesti oameni, nu de cei care le călăriseră, bine-mersi, până atunci.
