In casa muzelor mele, adică în metrou. Cer iertare cunoscătorilor pentru această repetare, dar am constatat că printre cititori se găsesc si nou veniti. Lume multă. Care mai obositi, care mai morocănosi, care mai tăcuti, care mai somnorosi. Nici măcar copii de scoală, care sunt mai zglobii, nu erau. In această masă taciturno-somnoroaso-morocănoasă, doi tigănusi. Râd zgomotos, vorbesc tare, fac pasi de dans. Pentru ei, restul lumii nu exista. Mă uit la ei si nu înteleg cum de se pot manifesta asa! Pe mine, suferinta celor de alături, sau lipsa lor de comunicare, mă împiedică să dau frâu liber fericirii mele. Ei de ce pot? Si, deodată, mi s-a părut că înteleg. Oamenii ăia au orizontul întelegerii apropiat. Adică, ei nu bat dincolo de lungul propriului nas. Ei nu văd că mai există si altcineva dincolo de ei. Iar până la vârful propriului nas nu se întinde decât propriul câmp bio-energetic, acel câmp care, în cazul lor, era îmbibat cu fericire.
***
Imi amintesc o toamnă a anului 1962. Priveam, atunci, la un grup de cantemiristi. Grupati în formatie, se deplasau în cadentă. Din când în când, în urma unor comenzi, întreaga formatie schimba directia de deplasare instantaneu. Miscarea mă fascina. Nu întelegeam cum de reusesc să se întoarcă chiar toti deodată si mă întrebam dacă voi ajunge si eu vreodată să pot face asa ceva. In timp am aflat. Exista o comandă în doi timp, ca orice comandă militară. Timpul unu contine informatii privind miscarea ce urmează a fi executată, astfel încât executantii să o constientizeze si să-si coordoneze miscările, iar timpul doi marchează momentul în care se execută acea miscare.
Extinzând principiul comenzii militare, cred că am descoperit solutia fericirii universale. Cineva, de acolo, de sus, să ne dea comanda: “Orizont apropi…at!”. Ati sesizat. Prima parte, adică “Orizont apropi” ne pregăteste, iar a doua, adică “at” ne spune că în clipa aia trebuie să executăm. Ce anume? Cum ce!?! Apropierea orizontului de vârful nasului. Haide, nu mă luati peste picior! Cum adică “de ce să ne apropiem orizontul de vârful nasului”!?! Ca să fim fericiti!
