Am deschis ochii, am deschis fereastra si o toamnă lălâie, plângăcioasă si nesuferită m-a atins cu degetele reci si umede. Bârr! M-am refugiat în aburul cald si parfumat al cafelei si am lăsat gândurile să se trezească încet, unul dupa altul. Pe genunchii mei,Tomită, motanul vărgat, toarce. Duminică. Banda rulantă a treburilor zilnice s-a oprit. Liniste. Sare Tomită din brate, sare cafeaua din cană, gândurile se bulucesc în ochi, să vadă afară. Ce-i? Se agită si Toamna. "A venit ziua vinului dobrogean" sufla vântul. Muzica se aude tare: hop,hop! Unde esti Marie cu "lelitele" tale? Toată suflarea marină este în derivă: “Săriti, că se îneacă ăstia în vin”! Scoicile si-au luat căsutele în spinare si aleargă spre apă. Cu greu scapă de topăiala picioarelor năuce. Ochisori bulbucati privesc de sub o cută de val cum niste bacante, putin mai colorate, se unduiesc lasciv în ritmuri orientale. “Ia un vin fiert, conită, să te încălzesti!” rânjea lângă mine, galant, personajul cu "scrisoarea pierdută". Tresar si grăbesc pasul. Din fumul gros al grătarelor, apar, fantomatic, siluetele desirate ale celor ce trec de la un cort la altul...să guste. De cumpărat, să cumpere altii! Grămezi de cârnati, sunci si jamboane de Maramu. Cu vin dobrogean? Beh! Nu lipsesc nici vecinii...Vând de toate...la un vin românesc. Miroase a istorie? Lumea aleargă după chilipiruri. Nu sunt, si oamenii se grăbesc spre casă, că-i toamnă si frig. Deodată, toată atmosfera asta desuetă capătă autenticitate. Un bătrân îmbrăcat în port national, cu o zeghe în spate, stă cuminte si cântă dintr-un fluier. In vacarmul paharelor băute, sunetele fluierului nu se aud, dar obiectele din fata lui ascultă. Cosuri din nuiele, vase de ceramică...Iau în mâini o cănită. Bătrânul zâmbeste, ia banii si continuă să cânte. Intorc privirea să-l surprind. Avea sprâncenele din spumă si ochii ascunsi erau de zeu! Cum de mult nu mai iesise din ape, Neptun gresise putin timpul: zeghe, vase de ceramică....Venea din timpul când, toamna, mergeam cu părintii la Obor. Imi cumpărau jucării din lemn si cuc de ceramică. Il făceam să cânte dacă-l umpleam cu apă. Tăranii vindeau si-si băgau banii în chimirele late care le încingea mijloacele peste cămesile lucrate cu arnici. Pe stergarele albe, puse pe câte un fund de butoi, stăteau brânza, nucile noi si sticlele de vin. Ii prind privirea. Ne-am înteles din ochi. Nu spun la nimeni. Se va întoarce în apele Lui, dar în ochi are o nedumerire: atâta vacarm, dar Eu cu cine votez, conită???
