Apa limpede şi caldă scaldă plajele unde nisipul s-a copt de atâta căldură. Pornesc în zori, cu paşi leneşi, abia treziţi din somnul de noapte, să cutreier imensitatea plăjii. Mă aplec, culeg o scoică, o duc la ureche şi aştept să-şi înceapă povestea...Fiecare scoică, fiecare fir de nisip are o poveste.Trebuie doar să ştii s-o asculţi. Sirene, comori, peştişori de aur...Ascult şi, neatentă, era cât pe ce să trec de locanta cu obloane albastre, dar...Muzica cu braţe înşelătoare, rotunde şi bronzate mă cuprinde, şi-n aerul umed al dimineţii mă trezesc dansând, alunecând. Devin fluidă şi...mă desăvârşesc. Dacă acest început de zi şi acest sfârşit de vară ar uita să plece...Vor pleca, dar eu voi avea mereu clipa de acum. Cum? Intru în locantă, apăs butonul...Ce-i muzica? Desăvârşirea!
