|
Ma mandresc ca sint român!
“Vai ce chin, ce dor, ce jale!...”*
Din regal grai strămoşesc
Tudor Gheorghe-ntre vestale
“Bra(n)dul” nostru, românesc
La cules de zori, cu muguri
De iviri dulci şi mărunte
Cântă suitor din ciuturi
Din Sorescu pisc de frunte
Mor metaforele toate
Si superlativele
Fulgerările de şoapte
Tună vocativele!
I-au spus lui, părinţii-odată
Cum divină-i bucuria
Menestrelul face roată
ruga, peste România
Un magnific, un maestru
Dezmierdând aromă nouă
Orizont crescut ecvestru
Râsu-plânsu-snop de rouă…
“Vai ce chin, ce dor, ce jale!...”
Cobza strunele-şi frământă
Dintr-un tors de flori, petale
de dor strămoşesc mai cântă
Bucuria îi ţâşneşte
Din măruntele motive
Când tresare româneşte
Infloresc superlative
Stă în loc Dumnezeirea
“Anotimpuri” să asculte
Susură molcom Psaltirea
Zarzări de zăpezi pe frunte
“Dintr-un chin, din dor, din jale!...”
Bucuria se trezeşte
“Bra(n)dul” nostru-i Tudor Gheorghe
Cântă-n noi Dumnezeieşte!
In El apele rămân
Dunăre şi Olt şi Jiu
Doamne, cât sînt încă viu
“Mă mândresc că sînt român!”
* Cântec străvechi al rapsozilor români, inclus în repertoriul maestrului
Liviu ZANFIRESCU
27.01.2007
|
