Intr-un timp, cam prin vara-toamna trecută, dacă nu mă înşel, îmi aşterneam gândurile de noapte pe un blog. E simplu pe blog. Scrii direct. Mă învăţase fiinţa aia care ardea. Maimuţa din “O maimuţă şi-un maimuţ”. Si acum mi-a rămas acolo un “post” (că aşa i se zice!) cu o poză căreia încă nu i-a găsit nimeni o explicaţie convingătoare. O puteţi studia, încă. Blogul se numeşte altfel.wordpress.com şi e cam lăsat în paragină. Tot acolo mi-am mărturisit eu, pentru prima dată, “înţepeneala” ce a pus stăpânire pe mine când am ascultat întâiaşi oară “Moartea Isoldei” interpretată la pian.
Atunci, o fiinţă care-şi zicea “scorpie”, sau cam aşa ceva, mi-a oferit acolo, pe blog, piesa amorţelii mele. I-am mulţumit, aş zice chiar mai mult, i-am fost recunoscător, şi am mai continuat schimbul de păreri, gânduri şi muzică. I-a plăcut muzica pe care i-o trimeteam. La un moment dat, după ce a intrat şi pe acest “altfel”, scorpia m-a anunţat că nu mai vrea să discute cu mine invocând faptul că aş folosi muzică şi simboluri “hipnotice”. Nu sunt sigur că am reţinut bine termenul pe care l-a folosit, dar idea cam asta era. Zicea ea că instinctul îi spune că trebuie să se ferească de mine. I-am spus că singurul lucru bun pe care-l putem face este să ne ascultăm instinctele, chiar dacă se va dovedi ulterior că ne-au înşelat. I-am sugerat, însă, să mai intre pe aici, întrucât speram să-i placă muzica.
A trecut toamna, a trecut şi iarna, am supravieţuit şi escaladării balconului, m-am supărat pe lume şi pe viaţă, dar a venit primăvara şi câteva întrebări nu-mi dau pace. O mai fi fost scorpia în vizită pe aici? I-o fi plăcut ceva din toată muzica împrăştiată pe acest site? O fi ascultat şi ea “Moartea Isoldei” cântată la pian în timpul “stagiunii de operă” din timpul “supărării pe lume”?
