Am dat acest titlu, întrucât ceea ce urmează a descrie s-a produs tot în metrou, dar nu mai tin minte a câta poveste din metrou este aceasta.
Pe banca din fata mea se asează, grăbită, o tânără brunetă în jurul a 25 ani, îmbrăcată/încăltată în negru. Scoate un pachet, îl desface si scoate din el un fel de batic rosu, mare cam cât o broboadă. Il îndoaie pe diagonală, adică îl face “colt”, si începe să si-l aseze la gât, dar în fată, adică invers decât în mod obisnuit. Poate ar fi trebuit să zic că si-l asează...“altfel”! Se apleacă într-o parte si-n alta, privindu-se în geamul de vis-ŕ-vis al vagonului, ca într-o oglindă. Si-a aranjat cu grijă fiecare cută, a făcut cu mare migală nodul, a asezat cu mare grijă vârfurile care-i atârnau pe piept astfel încât să fie putin asimetrice, dar foarte putin, si-a asezat gulerul. In tot acest răstimp a fost într-o continuă miscare si într-o continuă privire în oglindă. Cred că a tinut vreme de vreo două statii de metrou toată această miscare. Apoi, s-a linistit. Aparent numai, căci, din când în când, o surprindeam cum mai arunca o privire în “oglindă”. Trebuia să verifice dacă este totul perfect, nu?!? După ce terminase, la vreo statie distantă, lângă ea s-a asezat un tânăr. Tot cam la vreo 25 ani să fi bătut si el. Si-a întins picioarele încăltate în adidasi până la jumătatea vagonului. Avea pe cap o sapcă cu clape pentru urechi. O clapă era în sus, cealaltă în jos. Gulerul hainei era jumătate în sus, jumătate în jos, dar nu uniform, ci pe părti. Mesteca…Nu, nu mesteca, ci clefăia ceva, probabil “ciungă”. Stătea de parcă nici nu văzuse fiinta de lângă el care continua să tragă cu coada ochiului în “oglindă”.
De ce am retinut această secventă? Pentru că, de o vreme încoace, mă tot întrebam ce se întâmplă cu lumea asta. Intrebarea era generată de ceea ce vedeam pe stradă, iar eu, pe stradă, vedeam numai fete cu fustele prinse sub buric, gata să cadă de pe ele, scurte de li se vedea si ceea ce era de presupus că ar fi vrut să acopere cu acele fuste. Cu bluze decoltate într-atât încât mă întrebam de ce le-or mai pune pe ele. Iar această tinută vestimentară o vedeam la ele si iarna, nu numai vara! Concluzionasem atunci că acele fete sunt, oarecum, disperate si nu stiu ce să mai facă pentru a atrage privirile băietilor asupra lor. Nu sunt un adept al miscării feministelor. Mai mult chiar, există “fiinte” (o fiintă, două fiinte, deci genul…) care mă acuză că as fi cam misogin. Cu toate astea, nu mă pot abtine să nu întreb. Pe cine vreti voi, fetelor, să atrageti? Pe…ăla din metrou? Păi p-ăla, după cum l-am văzut, nu-l atrage nimic în afară de “ciungă”. Asa că, îmbrăcati-vă Dumnezeului normal, dar umblati si cu o ciungă-n mână. Imbrăcate normal, cu sigurantă îi veti atrage pe ăia normali, pe care, asa cum vă-mbrăcati acuma, îi alungati, iar cu ciunga îi atrageti pe “ăilalti”. Desi, sincer, nici nu stiu dacă “ăilalti” merită efortul!
