La două zile după publicarea celei de a doua părţi a “locantei” am primit rândurile de mai jos. Obişnuiţilor locantei, cred că semnătura le spune ceva. Nu, nu este o coincidenţă de nume!
************
Iasuu, palicare! Am scotocit prin gândurile tale, am luat câteva cu mine (apropos, mi-au foşnit toată noaptea sub pernă), ca mai apoi să mă opresc la locantă să mă odihnesc. Am mâncat cu foame (fiindcă nu îngraşă) şi am luat şi acasă. Fără desert, că nu se poate. Cum se poate lua la pachet?
Nici nu am terminat bine primul fel şi m-am şi trezit în faţa celui de al doilea . Mi s-a cam închis foamea , dar am înţeles că nici ţie nu ţi-a căzut al naibii de bine.
Va fi bine! Stia ce spune.
Ileana
************
Nici nu e nevoie şi nici nu aş mai putea adăuga nimic. Poate, doar, faptul că după acel “Nu mai vreau să citesc “INSOMNII”, al Dinei, am receptat aceste rânduri ca pe un omagiu la adresa acestui site.
In curând va găsi răspuns şi la întrebarea “Cum se poate lua la pachet”, căci suntem locantă serioasă, nu!? Unde va găsi răspunsul? In locantă, bine-nţeles!
