In orice societate există oameni care au iniţiativă, sunt întreprinzători, se mişcă. Multora dintre acestia le place să li se zică liberali, chiar dacă unii dintre ei îmbrăţişează alte culori politice. In cele mai voioase cazuri, aceştia tot nu depăşesc 30% din total.
Ceilalţi, cei mai mulţi, stau pe margine. Unii aplaudă, alţii sunt indiferenţi, iar alţii huiduie şi ameninţă. Câţiva, chiar aruncă pe jos coji de banane, să-i facă pe întreprinzători să alunece.
Toţi aceştia de pe margine mai au, însă, ceva comun, în afara faptului că stau pe margine. Ei doresc ca, la sfârşit, cei ce s-au zbătut să împartă caştigul şi cu ei. Cei mai vehemenţi în a pretinde această împărţeală sunt cei care huiduiau şi aruncau coji de banane.
Aproape toţi întreprinzătorii tineri vor să-i forţeze pe cei de pe margine să se mişte şi ei, conşteinţi că mişcarea celorlalţi le-ar favoriza propria mişcare. Cei pe care viaţa i-a mai şlefuit au înţeles că aşa ceva nu e posibil şi încearcă doar să şi-i apropie pe cei care aplaudă (N.B. - nu e vorba de cei ce aplaudă ca la congres, nici de cei care-ţi perie şi scamele pe care nu le ai!), încercând să-i folosească măcar pentru creşterea elanului propriu, dar şi pentru a-i izola pe cei ce aruncă pe jos coji de banane.
