Când eram mic, dar mic de tot nu ca acuma când spun, uneori, “când eram mai mic” şi dacă sunt întrebat “când anume?” eu răspund “săptămâna trecută”, deci când eram mic de tot, favoritul meu din întreaga familie era tata mare. Eu îi ziceam “tatale”. Tatale lucrase la Griviţa, avusese un accident de muncă şi avea degetele de la mâini înţepenite în poziţia îndoite, astfel încât el nu putea nici să strângă pumnul, dar nici să ţină palma întinsă. Era înalt, slăbănog şi avea mustăţi lungi, de care nu scăpam niciodată prilejul să-l trag. Stătea în fund pe pat, sprijinit cu spatele de peretele lângă care era aşezat patul, şi cu picioarele adunate lângă el, în pat, îndoite cu genunchii în sus. Acolo, între picioarele alea, era cuibul meu. Nicăieri nu mă simţeam mai în siguranţă decât în cuib la tatale. Pe vremea aceea, mămăliga era obişnuită la masă. La fel era şi brânza. De atunci am rămas că eu nici nu pot mânca brânză altfel decât cu mămăligă. Tatale obişnuia să-şi pună în farfurie o bucată de brânză pe care o pisa cu furculiţa, iar peste ea punea mămăligă caldă, apoi le amesteca pâna ieşea ceva de nu se mai deosebea brânza de mămăligă. Eu aşa mănânc şi acuma brânza cu mămăligă. Ii zic ciuciufluc, fiindcă aşa ştiu de la tatale. Nu m-am întrebat niciodată dacă acest cuvânt există sau dacă are vreo semnificaţie. Până în urmă cu câteva seri când, în timp ce mâncam ciuciufluc, mi-am amintit de tatale. M-am întrebat cum i-o fi venit ideea acestui ciuciufluc. Si am avut o revelaţie. Tatale a botezat aşa brânza pisată cu mămăligă, într-un moment în care l-am întrebat eu ce este aia. Păi cum era să mă lase fără răspuns?! Că el nu era un tip modern, care-şi trimite copilul sau nepotul la DEX, sau la Dicţionarul Enciclopedic să vadă singur ce e aia. Si nici nu-l lăsa sufletul să-mi dea tradiţionalul răspuns ca-n Caragiale-“dracu s-o pieptene, de unde să ştiu eu ce e aia?”-care îl ajută pe copil “să înveţe cât mai mult din experienţa părintelui”. Si atunci, după o secundă de gândire, mi-a răspuns: ciuciufluc, băiete, ciuciufluc!
Iar acest ciuciufluc s-a dovedit a fi moştenirea mea cea mai durabilă de la tatale.
