O masinuta verde, prafuita, "alearga"pe toate strazile orasului si printr-un megafon vechi si harait anunta ca: A VENIT CIRCUL! Am iubit lumea circului de copil. M-au fascinat costumele lucrate cu fir si batute in paiete, luminile colorate care faceau ca totul sa sclipeasca. Ma incerca o strangere de inima cand treceam prin fata custilor cu animale. Unele erau vesele, altele triste sau apatice. Clovnii colorati ca niste sorcove iti aduceau zambetul pe buze si totul era…ca la circ. Lume, lume a venit circul-dresuri unice, animale rare, serpi uriasi, aligatori, lame-lume, lume veniti sa vedeti ce n-ati vazut! Intru intr-un cort mic, dintr-o panza care nu mai are o culoare definita si inaintez greu catre locul meu, printre tarabe cu pop-corn, sucuri, si baloane de toate culorile si formele. Nu te mai intampina fetele acelea dragute, care-ti dadeau program si te indrumau catre locul tau de pe bilet. Privesc in jur si mi se strange sufletul. Nu veselie, nu lumini, nu orchestra care canta pana la inceperea spectacolului. Un spectacol subtire. Periculosii aligatori erau niste pui, nu mai mari decat bratul meu si, scosi din niste cutii, alergau nauciti prin ring. Un clovn prafuit, incearca sa invioreze atmosfera. Copii rad, au ochisorii mariti de uimire si bat din palme. Ei vor sti mereu ca asta este circul-asa l-au vazut si asa-l vor duce cu ei prin viata. Ce bine ca acolo unde cad privirile copiilor fac ca totul sa straluceasca. Eu, copilul mare, am incercat sa retraiesc o zi din urma, cand totul era colorat si vesel. Acum stiu ca a fost ultima data cand am mai intrat in cortul circului. Lume, lume-veniti sa vedeti ce n-ati vazut! Cand circul nu va mai fi, copii nostrii vor fi mai tristi si viata lor mai gri. Lume, lume, mare circ, mare!
