Nu pot sa incep decat cu: "a fost odata....A fost odata o fetita, care a crescut si s-a facut femeie, iar femeia si-a implinit rostul si a avut o fetita, si...si amandoua au trait fericite pana la adanci batraneti...? Nuuu! Vreau sa amestec viata cu povestea, dar nu se lasa. Viata nu-i de poveste. Le-a purtat pasii spre meleaguri straine, departe....Si-a dorit sa-i vina prietenii, sa vada in ce loc minunat traieste. Prietenii au venit, dar nu s-au mirat atat de tare, pe cat ar fi vrut ea. Uitase, ca noi, cei de aici, nu ne regasim decat in viata in care ne-am nascut. De ce scriu toate astea? Pentru ca aseara, intr-un moment de liniste, mi-am facut inventarul. Se apropie sfarsitul anului si...trag linie: ce am avut, cu ce am ramas si ce nu voi mai avea. Bilantul a fost ca: am un dor in plus, o prietenie lipsa,...nu vad ce nu voi mai avea, cuvantul pluteste intr-o lacrima mare. Nu, nu plang, imi trec pragul ochilor Neputinta in fata vietii, Durerea ca sunt atat de neputincioasa si Disperarea ca sunt din ce in ce mai singura. O raza jucausa imi prinde privirea umeda si-o duce repede, repede, departe, la steaua care lumineaza altfel decat celelalte. Nu-mi amintesc s-o mai fi vazut. ...Un ultim telefon: "eu am sa plec, am sa-mi fac alt rost pe...Cino“. ??! Asa mi-am botezat planeta pe care am sa ajung. Tu trebuie sa stii, ca sa poti sa ma gasesti. Este o planeta visinie. Nu are zi, nu are noapte, doar un amurg continuu. Aici este o casa, asa cum sunt casele din Ardeal. Ai sa vezi fumul ce se ridica din cos. In soba din teracota albastra voi arde tot timpul pulbere de stele. Am sa stau in balansoar, cu o paturica de nor pe genunchi, am sa beau ploaie si am sa maninc...ce-mi gatesti tu"....Privirea inoata in lacul de lacrimi cat poate de repede, stie, acum, ce va sa vada! Uite-o, in pragul portii inalte, Cino imi zambeste, asa, din ochi, cum numai ea stia. Dar, ce se intampla? Scrutand necunoscutul, privirea mi-a obosit si s-a intors sfarsita in spatele pleoapelor care se strang tare. Adorm.,,,"a fost odata,o fetita si...o planeta visinie”...Ce bine ca visul e poveste. Pace. Dimineata am ridicat ochii spre cer si am zambit. Ce bine-i sa stii ca cineva, undeva, te asteapta azi, maine...cand o fi!!!
