In drumul meu către somn, am trecut prin faţa locantei. Doamne, ce văd! Se plângea în toate limbile pământului. Un marinar plângea ca nu este acasă, o duduie că este singură, un căruţaş că n-are cal verde, altul că de ce-i albastru. Doamne, ce-i cu lumea asta? Un bun prieten de-al meu, grec, le-ar spune : aveţi necazuri – dansaţi; eşti departe de casă, eşti singur, ai un cal verde – dansează. Ridică mâinile lateral, pocneşte din degete şi…. Se rupe ceva acolo, în interior, şi… zbori. Aţi încercat?
