Am văzut recent o mamă ţinându-şi copilul mic într-un fel de hamuri atârnate în faţa ei. Desigur, am văzut şi din alea care îl poartă în hamuri atârnate în spate. Mă uitam la micuţ şi am sesizat că el nu se putea uita decât înainte şi în lateral. Desigur, cei purtaţi în spate, nu văd decât înapoi şi în lateral. “Si ce-i cu asta?”, vă veţi întreba. Păi este. Când priveşti numai înainte şi în lateral, vezi lumea doar venind spre tine sau trecând prin dreptul tău, dar nu ştii cum este când lumea se îndepărtează de tine, pe când atunci când priveşti numai în urmă şi în lateral vezi doar lumea cum se îndepărtează de tine şi cum trece pe lângă tine, fără să ştii cum este când lumea vine spre tine.
Nu ştiu dacă această chestiune are vreo importanţă reală în evoluţia copilului, dar parcă tot braţul mamei îi oferea mai multe perspective copilului!
