Când am fost în ţara aia îndepărtată, înainte de a mă prezenta la ministerul pe lângă care fusesem acreditat, am făcut o recunoaştere a traseului. Intr-un oraş cu 12 milioane de locuitori şi 24 milioane de maşini personale, cu circulaţia pe stânga, ar fi fost o prostie să nu ştii pe unde să o iei, că nu ştiai dacă mai nimereşti să te-ntorci de unde ai plecat. Mai ales pentru un începător în ale traficului din acel oraş ! Am parcurs drumul pe jos, în circa 20 minute. M-am dus şi cu maşina şi a durat vreo 35 de minute. Aşa că, în ziua convenită, aia în care i-am întrebat de Kitaro, vă amintiţi, m-am dus…pe jos. Mai întâi m-au întrebat cum am venit, iar când au auzit că am venit pe jos au început să vorbească între ei şi să se mire. Apoi m-au întrebat unde am lăsat maşina ! Era pentru prima dată când constatam că ei nu înţeleg ce le spun. Ulterior, după mai multe experienţe similare, am înţeles că trebuie să le spun acelaş lucru în două moduri diferite iar a treia oară să îi pun pe ei să repete. Numai aşa puteam fi sigur că nu au înţeles altceva decât încercasem eu să le spun.
De mirarea legată de faptul că nu am maşină nu am scăpat nici acasă. Si acum sunt întrebat de cunoscuţi şi prieteni: “Cum adică, tu nu ai maşină?!? De ce?!?”.
Pe mine mă prinde nepregătit această întrebare, întotdeauna. Pentru că nu ştiu ce să răspund. Nu ştiu care este motivul pentru care eu nu am maşină. Nu mi-am stabilit niciodată obiectivul « să nu am maşină ». Pur şi simplu, nu am. Dar de când mă tot toacă cu întrebarea asta, am devenit mai atent, şi iată ce am observat.
1. Eu ajung la gară, cu metroul, în 25 de minute. Fac 10 minute pe jos până la staţia de metrou şi 15 minute cu metroul. Prietenii mei cu maşină fac 35-40 de minute, interval în care înjură cam cât înjur eu într-o săptămână !
2. Eu ajung la Sinaia, în weekend, cu trenul, în două ore, stând comod. Ei ajung în 6 ore de stat înghesuit, interval în care înjură cam cât înjur eu într-o lună !
3. Ce-i drept, e drept-eu nu pot pleca la 16.21 când am chef, ci la 16.18 când pleacă trenul !
4. Si iarăşi ce e drept, e drept-eu nu pot lua cu mine 73 kg de bagaje plus grătarul, plus conserve pentru 3 zile, ci numai 5 kg. In rest, merg cu mâinile în buzunar !
Aşa că, dacă mă mai întreabă careva « Cum ? Tu nu ai maşină ?» o să-i răspund ca-n titlu-« Aşa, şi ? »
