Dupa ce ziua nu a mai fost patronata de nici un sfant, dupa ce ne-am scobit in mãsele de toate paharele bãute, in cea de a treia zi stãm in fata unei cesti mari de cafea si privim in gol sau in televizor. Am vrea ca “cineva” sã ne spunã ce va sã vinã. Liniste...Se aude Timpul trecand spre cealaltã zi. Pãi, cum? Zilele astea noi sunt la fel cu cele care au trecut? Ne-am bucurat atat, ne-am urat atatea, de ce, ca ele sa se strecoare pe langa viata noastra, abia lasandu-ne timp sa ne bem cafeaua? Privim in gol sau in televizor, dar nimeni nu ne spune nimic. Asa,deci!! Atunci, hai sa ne facem ca nu am vrut sa stim nimic, sa pacalim Ziua. Mai bine inca un pahar la masea, decat un ghimpe in suflet. Fericit sufletul nostru de romani! La multi ani!
