Undeva, într-un cartier bucureştean, pe o stradă liniştită, străjuită de tei uriaşi, se află o splendidă vilă în stil românesc. Proprietara, o distinsă doamnă, elegantă şi cochetă, iese zilnic pentru micile cumpărături la magazinele din apropiere. Toată lumea o cunoaşte, o întâmpină cu drag şi o salută cu respect. Le răspunde tuturor cu amabilitate şi zâmbet. Îi plac copiii, adoră pisicile şi florile. Pasionată de pictură, muzică şi artă decorativă, şi-a perfecţionat educaţia artistică şi estetică studiind literatura de specialitate şi frecventând, de-a lungul anilor, universităţi populare, şcoli de artă, concerte simfonice, spectacole de operă şi de teatru.
În tinereţe a luat lecţii de pictură şi artă decorativă cu profesoara Dorotheea Botez-Stork, a deschis expoziţii personale de icoane pe sticlă şi vestimentaţie artistică (pentru care a obţinut un prestigios premiu pe ţară). A rămas o pasionată colecţionară de obiecte de artă, de tablouri, ceramică autentică, ouă încondeiate, lăzi de zestre, linguri de lemn, măşti folclorice, reuşind să-şi transforme casa într-un adevărat muzeu etnografic.
Dar, mai presus de orice au pasionat-o călătoriile. De când se ştie, i-a plăcut să colinde lumea. Înconjurată de un veritabil arsenal de date, de ghiduri şi prospecte, de hărţi şi manuale de geografie sau de turism, îşi pregătea din vreme traseele şi obiectivele de urmărit. Tatăl ei, ofiţer superior în armata regală, i-a fost prima călăuză, omul care i-a cultivat pasiunea de globe-trotter şi i-a netezit drumul, lăsându-i iubitei sale fiice o moştenire apreciabilă.
A cutreierat ţara în lung şi-n lat, escaladând Carpaţii, din cabană în cabană, alături de soţul său, el însuşi ofiţer al Armatei române. Împreună au vizitat mănăstirile din Bucovina, cetăţile medievale din Transilvania, Delta Dunării, Maramureşul etc. Treptat, au ajuns la organizarea de excursii tematice: peşterile, mănăstirile din Carpaţi, zonele etnografice, târgurile de olari. A călătorit cu trenul, cu autobuzul, cu motocicleta sau tractorul, călare sau pe jos, cu căruţa sau cu barca. Mai târziu, o Skodiţă vrednică a purtat-o prin locuri pe unde nu se putea umbla oricum. Obositor, incitant, fascinant, dar reconfortant.
După ce a reuşit să-şi cunoască bine ţara, s-a decis să plece spre alte lumi. Dar pe atunci, se ieşea extrem de greu peste graniţă. Cu timpul s-au ivit unele oportunităţi. Se făceau diverse schimburi „culturale” între ţările socialiste ale vremii. La Ruse se puteau cumpăra haine de piele sau prosoape pluşate şi parfum de trandafiri. Se dădea – la schimb – salam, cacao sau cafea; la Budapesta se cumpăra papricaş şi se vindea ţuică; la Chişinău se vindeau ciorapi, maieuri şi chiloţi tetra, dar se puteau cumpăra tranzistori, aparate foto Smena şi maşini de tocat carne. Comerţul socialist era în floare! Mai mult troc, dar nu avea nicio importanţă. Important era că se putea ieşi din ţară. Toată lumea era mulţumită. Mai ales când se întorcea şi cu sacoşele doldora de bunătăţi. Cu timpul lucrurile s-au schimbat. Au început excursiile cu tentă sportivă. Îţi plăcea sau nu-ţi plăcea fotbalul, tineri sau bătrâni, femei sau bărbaţi, alergau într-un suflet la Sofia să vadă meciu cu Real Madrid. Dar, pasionatei noastre călătoare nu-i plăceau meciurile de fotbal. Şi cu toate acestea se zbătea să prindă un bilet la tribuna a doua. Totul era să ajungă în Bulgaria, să viziteze renumita catedrală de la Sofia, să urce cumva pe Vitoşa sau să ajungă, eventual, prin Rodopi. Şi de multe ori, reuşea. Au urmat apoi excursii, organizate de proaspăt înfiinţatul ONT Carpaţi, la Budapesta, Praga sau Berlin.
Prima călătorie cu adevărat notabilă a fost la Paris, opt zile, în anul 1970. Era cea dintâi excursie autorizată pentru turiştii români în Occident şi tot atunci a fost fericita beneficiară a unui carnet câştigător la CEC, fapt ce i-a permis achitarea sejurului. Se vede că zeul călătoriilor i-a ţinut pumnii.
Din acest moment s-a dezlănţuit. A zburat cu emoţie şi nerăbdare spre capitala Franţei, ca să vadă dacă visurile ei se potrivesc cu realitatea. Cunoştea Parisul încă din copilărie, deşi nu-l văzuse niciodată. Şi-a făcut studiile liceale la pensionul francez „Notre Dame” din Bucureşti, unde toate disciplinele erau predate în franceză. Aşa şi-a însuşit limba franceză, dar şi fascinanta istorie a Franţei, şi geografia ei, cu castelele de pe valea Loirei.
An de an, a peregrinat pe toate continentele lumii, străbătând zeci de mii de kilometri prin 44 de state din Europa, Asia, Africa şi cele două Americi (unele dintre ele chiar de mai multe ori), vizitând cele mai mari muzee ale lumii, admirând comorile de nepreţuit ale geniului uman şi închinându-se cu smerenie în lăcaşurile creştinătăţii, dar şi în cele arabe, aztece, budiste, mozaice sau păgâne. A trecut Cercul Polar de nord, dar a ajuns şi în Patagonia şi Ţara de Foc, după ce a trecut de patru ori Ecuatorul. Din Egipt la Singapore, din Peru în Thailanda, din Japonia în Mexic, de la Hallywood în China, din Cambodgia în Canada, din India în Las Vegas, traversând toate oceanele globului.
Pentru aniversarea zilei sale de naştere din toamna anului 2006 şi-a dorit şi şi-a oferit cu nonşalanţă şi curaj un cadou de mult visat, pe care, metodică şi perseverentă, şi l-a pregătit. A plecat în Munţii Himalaya, să urce pe Acoperişul Lumii. Aşa cum şi-a propus, a reuşit chiar de ziua ei – când a împlinit vârsta de 80 de ani! – să atingă, în Tibet, cota de 5000 m.
Eroina acestor performanţe este farmacista Meri Şirăeanu, o pensionară energică, volubilă şi temerară.
În prezent răsfoieşte numeroasele carnete de călătorii în care şi-a notat, la faţa locului, cu intense emoţii şi trăiri, savuroase impresii pe care le păstrează cu sfinţenie; răscoleşte vrafuri întregi de fotografii, hărţi, ghiduri, pliante, CD-uri şi ascultă înregistrările făcute la înapoierea din fiecare călătorie.
Nu este exclus să mai pregătească o surpriză: volumul de călătorii „Ocolul pământului la ...85 de ani”!
Gheorghe Lăcătuşu
În fotografii, eroina acestor rânduri:
1.În Ţările Nordice, iunie 1991
2.Călătorie în Anzi (Peru), aprilie 2000
3.În jungla Amazonului din Peru, mai 2000. Alături de băştinaşi din tribul Iago, „exersând” trasul cu sarbacanul (săgeată)
4.În Ţara de Foc (Argentina), noiembrie 2004
5.La aproape 80 de ani, în fruntea faimoasei armate de teracotă din Sian, China, 2006
