E ziua femeii. Ce altceva le-am putea oferi, decât o…manea? Mã  rog, o manea, un duet şi o “nostalgie”. O manea!?! Da, fiindcã aşa am înţeles cã se numeşte. Desigur, sunt aproape convins cã nu i s-ar fi zis manea dacã ar fi fost cântatã în altã limbã, dar fiind în limba românã…rrommanizatã…. Sigur cã i-aş putea gãsi o mulţime de minusuri şi de inadvertenţe, totuşi, muzical mi se pare de necrezut cã existã asemenea manele. In ceea ce priveşte duetul, n-aş zice nimic, pentru cã, orice aş zice, n-aş putea fi la înãlţimea “duet-iştilor”. Iar ce urmeazã dupã duet, nici nu poate fi povestit şi nici n-are nevoie de cuvinte.

La mulţi ani tuturor fetelor, domnişoarelor şi doamnelor, orice altã calitate ar avea, de mame, de surori, de soţii, de cumetre, de cuscre, de colege, de nepoate, de verişoare, de vecine, de prietene,